Dezvoltarea expresiei grafice în copilăria mică

Expresia grafică se dezvoltă treptat, copilul dobândește deprinderea de a desena pe parcursul copilăriei mici.
Primul stadiu al expresiei grafice a copilului este constituit din mâzgăleli foarte mici. În stadiul mâzgălelii, s-a constat o dezvoltare mergând de la mișcări rigide ale brațului, de amplitudine mare, până la mișcări fine ale încheieturii. Mai târziu, copilul începe să dea o semnificație mâzgălelilor sale: denumește figurile, și face asta în general după execuție. În acest moment, în timpul execuției și chiar la începutul acțiunii de a desena, copilul începe să atribuie acestuia o valoare figurativă, și se instituie desenul propriu zis.
Cercetările lui Hildegard Hetzer asupra copiilor de trei până la șase ani au dat următoarele rezultate: copiii de trei ani sunt, fără excepție, încă la stadiul mâzgălelii; doar 10% dintre ei dau, cel puțin după execuție, un nume producției lor. Printre cei de patru ani, o treime a denumit în timpul desenului obiectul pe care voiau să-l reprezinte, iar o treime înainte. Cel mai înalt grad de intenție figurativă se întâlnește la 80% din copiii de cinci ani. La șapte ani, desenul este o reprezentare propriu-zisă.
Conform unei anchete a Golden Gate Nursery Schools (San Francisco), stadiile evolutive succesive sunt rezultatul unei lungi serii de experiențe.
Copilul de un an jumătate mâzgălește trasee de jos în sus și de sus în jos.
Mai târziu (până la trei ani) se dezvoltă cercurile, și se nasc crucile care, după trei ani, sunt produse intenționat. În aceeași perioadă în care apar crucile, care pot reprezenta și linii întretăiate de mai multe ori în mod stereotip, apare pătratul, și ulterior pătratul făcut în cruce.
Apoi urmează la un nivel superior alianța între cerc și linie dreaptă pentru a forma discul solar și, la patru ani, dezvoltarea discului solar în ceea ce numim mormolocul: prima reprezentare incipientă a omului, care include capul și membrele, dar este lipsit de trunchi

Stadiul desenului figurativ, în opinia lui Kerschensteiner poartă numele de faza schematismului. „Schema, spune el, este o imagine optică în care un conținut de gândire este reprezentat grație simbolurilor optice naturale. Simbolurile sunt denumite naturale pentru că nu este necesar (ca pentru litere sau simboluri matematice) să le învățăm mai întâi semnificația; pentru copil ele sunt evidente imediat și acesta le produce ca un lucru decurgând de la sine”.
Ceea ce este caracteristic la desenul primelor vârste, este dificultatea de-a menține pe timpul producției intenția care era inițial reprezentată. Rezultă de aici o versatilitate care face ca copilul să treacă fără încetare de la o temă la alta. La aceasta se adaugă o coordonare deficitară a părților interdependente și a raporturilor acestora de mărime: ele sunt dispuse mai degrabă după importanța pe care copilul le-o atribuie, decât după proporțiile lor reale.
Interesul copilului în reprezentarea grafică se îndreaptă mai întâi către figura umană, mai apoi spre animale, case, flori, peisaje cu soare și nori, ulterior către iarbă; în general aceasta din urmă este asociată cu un alt obiect. Floarea apare în desen înaintea arborelui; ea este oarecum mai aproape de copil.

Stimulează copilul pe partea expresiei grafice încă de la vârste fragede. La început folosește creioane groase și permite copilului să-și manifeste creativitatea. Recomandăm ca exercițiile grafice să fie alternate cu exerciții de vorbire și exerciții în aer liber. Utilizând kitul de dezvoltare a vorbirii de pe site-ul editurii „Instrumente creative”, vei găsi în cadrul acestora idei de activități conexe care cuprind și componentă grafică, împreună cu alte activități.

Sursa: Karl Koch, Testul Arborelui. Editura Profex. 2006