Instrumentele creative propuse pe site-ul www.instrumentecreative.ro vin în ajutorul părintelui sau a specialistului care lucrează cu copilul. Îi ajută, îi sprijină, prin abordarea holistică și integrativă a elementelor vorbirii, secvențială, concretă, pe pași mici care sprijină salturi mari în dezvoltare.
Conceptul dezvoltat de specialiști în psihologie, logopedie și educație propune:
- Să învățăm pe etape, de la instrumente simple la instrumente complexe, de la cartonașe cu sunete cuvinte, la puzzle-uri, planșe, povești secvențiale, jocuri.
- Să începeți prin familiarizarea și explorarea materialului de către copil. Această explorare poate fi vizuală, auditivă (părintele/ adultul va pronunța), kinestezică, sau o combinație, întotdeauna copilul va alege. Folosește planșele și cartonașele care îi stârnesc interesul. Dacă nu manifestă interes asupra unui material, nu insistați. Lăsați materialele la vedere, astfel încât să aibă acces dacă dorește să se joace. Recomandăm să introduceți câte un material treptat, apoi reveniți asupra lor. Folosiți o tonalitate vioaie și plăcută.
- Să vă opriți, să învățați de la copil, să urmăriți ce anume îi place, pe ce anume ar trebui să se insiste, astfel utilizarea instrumentelor creative de dezvoltarea a vorbiriri vor fi adaptate la ritmul natural de dezvoltare al copilului.
În paralel cu materialele și indicațiile cuprinse în fiecare pachet puteți să folosiți întrebări suplimentare. Începeți cu întrebări de tipul: „Ce este asta?”; „Cine a venit”; „Cine este el/ ea?”; „Unde mergem?”; „Ce-am făcut?”; „Cine e la ușă?”; „Cu cine te joci?”; „Cu ce te joci?”; după care continuați și cu alte întrebări, din ce în ce mai complexe. Ordinea întrebărilor nu este fixă, poate fi modificată în funcție de curiozitatea pe care o manifestă copilul.
Este necesar să i se formeze copilului plăcerea de a vorbi, să asocieze vorbirea cu stimuli plăcuți, atât vizuali și tactili - materialul în sine, cât și auditiv. Starea de bine accelerează dorința de a comunica.
Este bine cunoscut că ritmul fiecărui copil este diferit, că nu doar mediul contează, un rol foarte important în vorbire îl joacă și componenta genetică. Aveți acest lucru în vedere în momentul în care îl stimulați pe copil să vorbească. O presiune prea mare poate inhiba copilul, deși există copii și oameni care pot avea rezultate când sunt sub o anumită presiune (motivele pot fi diverse), copilul la o vârstă atât de fragedă poate dezvolta o aversiune pentru vorbire dacă este presat.
Încurajați-l la început să vorbească cum poate, nu-i opriți ritmul natural de dezvoltare, așa el experimentează. Este bine să interveniți doar după o perioadă, în momentul în care vedeți că acesta nu corectează pronunția unei litere, a unui cuvânt, corectându-l cu blândețe. Copiii au nevoie să fie dirijați și corectați, le fac bine astfel de intervenții, dar doar în momentul în care după o perioadă de timp el nu a reușit singur. Lăsați-l să spună singur, încurajați-l, nu-l direcționați non-stop. Pentru o dezvoltare optimă, copilul are nevoie să simtă că el reușește singur, îi dezvoltă încrederea în sine și curajul.
Bineînțeles, copilul învață prin imitație, oferiți-i în continuare, pe lângă aceste instrumente creative, propoziții simple ale activităților zilnice, folosiți de mai multe ori cuvintele din materialele achiziționate, în viața de zi cu zi.
Dacă folosește deloc, sau prea puțin vorbirea, axați-vă pe puține cuvinte, cele absolut necesare, cele care se află la începutul kitului, în cartonașe. Fiți receptive și la limbajul non-verbal, și el trebuie antrenat, folosiți-vă corpul în a-i explica anumite cuvinte, și încurajați-l și pe el să vă imite (de exemplu utilizați cântecul „Bate vântul frunzele”, jucați-vă „de-a trenul” imitând locomotiva și vagoanele etc). De asemenea, copilul poate arată un interes scăzut față de vorbire din motive diverse: nu înțelege ce îi vorbiți, nu îi place ce îi arătați, este supărat pe ceva ce s-a întâmplat și se revoltă etc. Unii reușesc să perceapă tot limbajul mai târziu, rolul nostru este să îi ajutăm să înțeleagă, să-i învățăm, să îi ajutăm să se exprime, fără să intrăm într-o stare constantă de tensiune și panică. Normalitatea asupra situației, calmul și realismul, ne ajută să abordăm situația cu eficiență și cu plăcere.
Cum unii învață în timp să aibă răbdare, așa unii copii au nevoie de mai mult timp până învață să vorbească. Unii se dezvoltă treptat, alții acumulează și vorbesc dintr-o dată. Orice achiziție are nevoie de timp. Recomandăm întotdeauna, pentru orice întrebare legată de nivelul de dezvoltare să se apeleze la doctorul de familie care îi cunoaște evoluția, și/ sau după caz la logoped/ psiholog clinician/ neurolog. Avem nevoie de siguranță, și copiii au nevoie la rândul lor de siguranță!
Vorbirea se învață și se dezvoltă, vocabularul se îmbogățește, aveți încredere!